Stephen Ireland - exceptia la regula conform careia nationala nu se poate refuza

Cel mai talentat fotbalist irlandez al zilelor noastre nu mai joacă pentru naţionala Irlandei de doi ani, deja. Mai exact, de la 21 de ani. S-a retras pentru că se plictisea să-şi reprezinte propriile culori pe scena lumii. „N-am simţit niciodată nicun fel de plăcere când veneam la naţională, m-a lăsat pur şi simplu rece”, s-a justificat în presa regională. Selecţionerii n-au avut ce-i face. Nici măcar Giovanni Trappatoni. Italianul ar fi încercat o mediere a cazului, dar, auzind de la cei de lângă el despre ce e vorba, s-a conformat: i-a promis că până la Paştele Cailor nu-l convoacă.

În toamna lui 2007, băiatul n-a venit la reunirea lotului pentru că-i murise bunica. Media irlandeză a aflat ulterior că fusese o minciună. Totodată, şi începutul sfârşitului. De când părinţii n-au mai decis pentru el, jucătorul şi-a configurat priorităţile. A întâlnit o fată, şi-a format o familie, apoi şi-a abandonat cariera internaţională. „Irlanda înseamnă mult amatorism”, a scris el în coada explicaţiilor.
Stephen Ireland ar fi putut să fie un nume mare. Pentru irlandezi a rămas doar un prenume oarecare.