21 ianuarie este ziua aniversarilor triste in sportul romanesc

Toni Alexe nu a fost Michael Jordan. Totusi, a fost un nume foarte mare al baschetului romanesc. Eu l-am prins jucand intr-o perioada cand acest sport ma pasiona, si intotdeauna Toni Alexe iesea in evidenta prin placerea de a juca acest sport.

Calitatile fizice nu-l recomandau neaparat pentru a fi baschetbalist. Dar a fost un mare baschetbalist. Unul pe care Federatia Europeana de Baschet l-a inclus in "Hall of Fame" al baschetbalistilor de pe batranul continent. Langa numele lui Antonio sta scris: "Un aruncător din acţiune, care odată ajuns la maturitate şi-a îmbunătăţit mult tehnica de aruncare, spre sfârşitul carierei. În zilele în care era în formă, devenea ucigător din spatele semicercului de trei puncte.".

http://www.eurobasket.com/Romania/basketball-Hall-Of-Fame.asp

Toni s-a nascut pe 21 decembrie 1969, la Constanţa şi a evoluat în cariera sa la următoarele echipe: Dinamo Oradea (1988-1990), Szolnoki Olaj (în Ungaria, 1995-1998), Sopron (în Ungaria, 1999-2000), West Petrom Arad (2000-2002), Falco Szombathely (în Ungaria, 2002-2003) şi Asesoft Ploieşti (2003-2005). De asemenea a jucat în echipa naţională a României, având peste 250 de meciuri jucate la diferite nivele în echipamentul galben, fiind o bună perioadă şi căpitan de echipă. În sezonul 2001-2002, când juca la Arad a ocupat şi funcţia de antrenor secund. De asemenea în perioada cât a evoluat la Asesoft Ploieşti a deţinut aceeaşi funcţie. Remarcăm câteva din realizările personale: evoluează în echipa naţională de juniori (între 1988-1990) alături de care cucereşte medalia de argint la Campionatul European din 1990; component al naţionalei de seniori între 1989-1997 şi 2001-2002; a jucat la All-Star Game-ul campionatului Ungariei în 1998 şi 1999; de 3 ori campion al României - 2001,2002 şi 2004; de 4 ori cel mai bun jucător al campionatului şi 1 dată desemnat cel mai valoros jucător străin din campionatul Ungariei.

O poveste de excepţie, o carieră impecabilă şi un om cum prea puţini mai sunt în acestă lume. Aşa poate fi caracterizată pe scurt cariera şi viaţa lui Antonio Alexe. Viaţa unui om este extrem de scurtă, iar Toni Alexe este un exemplu elocvent. Unele lucruri sunt imposibil de explicat iar orice victorie sau înfrângere pe terenul de baschet poate fi ultima şi trebuie trăită la intensitate maximă. Baschetul este un sport pe care îl urmăreşti cu o jumătate de ochi aţintită asupra terenului, iar cu cealaltă priveşti cronometrul. Este sportul în care nu există tragere de timp, e mai mult decât un sport, baschetul e viaţa în sine. Antonio Alexe va rămâne pentru totdeauna baschetbalist, atât doar că acum joacă în echipa eternilor, alături de alte nume legendare care au arătat că viaţa poate fi frumoasă. Daca n-ar fi existat fatidica zi de 21 ianuarie 2005, poate o mai facea inca.

21 ianuarie este o zi trista pentru sportul romanesc. In 21 ianuarie 2007, Maria Cioncan, medaliata olimpica cu bronz la Atena in 2004, la 1500 de metri, a murit, la fel ca si Toni, intr-un accident de circulatie.