Povestea unui stelist de 22 de ani care a ras de moarte: Remus Necula
Povestea lui Remus Necula este foarte interesanta. Nascut in Bacau, a facut scoala si liceul la Focsani. La LPS Focsani juca baschet, dar cand echipa de baschet s-a desfiintat s-a dus la sectia de RUBGY. Si n-a fost rau, pentru ca a progresat asa de rapid incat in scurta vreme a intrat in vederile Parmei, unul dintre cluburile din prima liga de rugby a Italiei. Necula a ajuns, astfel, în numai cinci ani de la juniorii din Focşani în liga profesionistă italiană (Super 10), la Overmach Cariparma. Explozia sa formidabilă s-a concretizat în două Cupe ale Italiei (2008 şi 2009) şi o Supercupă a Italiei (2008).
In primii doi ani in Italia, Remus a castigat 15 kilograme in greutate. Un simplu placaj, la un meci de campionat, i-a franat avantul. „Dupa contact, m-a durut puternic partea dreapta a corpului. Am crezut ca am o coasta rupta si m-am dus la control. Doctorul m-a consultat si nu a gasit nimic, dar pentru comparatie s-a uitat si in partea stanga. Stupoare, ceva nu era in regula. Rinichiul si splina erau anormale”, spune Remus. Au urmat analizele si biopsia care au dat un verdict dur: cancer. Sau, stiintific vorbind, limfomul Non-Hodgkin.
In decembrie 2008 a venit in tara, sa-si petreaca Sarbatorile de Craciun alaturi de familie. Stia ca e bolnav, dar n-a suflat o vorba. Cand anul si-a consumat ultimele clipe, in foc de artificii, iar toti se imbratisau, el a inaltat o ruga scurta catre cer, una singura: „Doamne, da-mi sanatate!”.
Au urmat, in Italia, sedinte lungi de chimioterapie, tratamente si zile de spitalizare, totul platit de statul italian. In iunie a repetat analizeze si parca tot soarele a revenit pe strada lui: boala fusese invinsa! „Stau acum si ma gandesc. De nu se desfiinta echipa de baschet, de nu ajungeam la rugby, de nu plecam in Italia, de nu era acel placaj, poate ca as fi descoperit boala prea tarziu. Asa a vrut insa Dumnezeu, nimic nu e intamplator”.
Remus Necula a trecut peste toate momentele grele datorita unui psihic foarte puternic. "Chiar in prima faza nu puteam concepe ca am cancer, ca asta e sfarsitul. Imi spuneam ca ma simt prea bine ca sa fie adevarat. Mananc normal, traiesc normal... Nu se schimbase nimic. Chiar le spuneam doctorilor ca eu sunt bine, iar ei imi spuneau ca imi e rau. In afara faptului ca mi-a cazut parul de la tratamentul cu citostatice, nu am avut niciun efect secundar. Nu mi-a fost rau, nu am vomitat. N-a fost usor, mai ales ca nu am avut suportul familiei. Dar am fost tot timpul optimist. Trebuia sa ma fac bine! Doctorii au ramas uimiti de cat de puternic am fost psihic. Glumeam, radeam, aveam pofta de viata. Practic, am ras de moarte. "
Parintilor le-a spus de boala pe care o invinsese doar in 2009, in Noaptea de Inviere. Mama simtise ca ceva este in neregula, dar nu se astepta sa fi fost vorba de cancer. Tatal a fost socat si n-a putut vorbi timp de doua zile.
Remus n-a vrut sa mai continue printre straini. Viata i s-a parut prea scurta pentru a n-o petrece printre ai tai. "Acum imi rezerv mai mult timp pentru mine. Profit de orice moment. Am o prietena si vreau sa ma insor. Chiar vreau sa grabesc lucrurile. Ma gandesc la un copil... Dar la cate nu ma gandesc! Nu ma poate intelege decat cineva care a trecut prin asa ceva. Vreau sa-mi traiesc viata, ca nu se stie ce se poate intampla." Pe 8 februarie, clubul de rugby Steaua Bucureşti a anunţat "transferul jucătorului Remus Necula, de 22 de ani, care a evoluat ultima oară la Parma Rugby, în Italia.Remus Necula (22 ani) este jucător de linia a doua de 2,03 m şi 110 kg.". Remus spune ca visul lui dintotdeauna a fost sa joace la Steaua si acum a vrut sa si-l indeplineasca.
"Este un prim transfer reuşit şi vor urma şi alte surprize. Prin aducerea lui Remus Necula pe postul de linia a doua, ne-am asigurat prinderea în tuşă şi forţa de împingere în grămadă. El este abia primul jucător cu care Steaua doreşte să atace stagiunea acestui an", a declarat antrenorul Marin Moţ, pentru site-ul oficial al clubului Steaua.
