|
Conversations |
Tell a friend
Alex
(06/20/2016) • 673 vizualizari • 19 answers
|
Cu ce am ramas dupa acest Campionat European
Aseara, echipa nationala de fotbal a Romaniei a pierdut sansa de a se califica in optimile turneului final din Franta, EURO 2016. Dupa un meci relativ slab, fara prea multe ocazii de partea noastra (de fapt, fara nimic de partea noastra, cu exceptia sperantei, poate), Iordanescu Anghel, de meserie general si din placere antrenor de fotbal (placerea lui, nu a jucatorilor) a demontat, la interviurile de dupa meci, toate regretele si parerile de rau pe care le-au avut milioane de romani aseara, dupa ultimul fluier al partidei. In viziunea lui, faptul ca am ajuns pana aici este deja o performanta, iar orice obtineam in plus era un mare bonus. Combaterea noastra ar trebui sa fie simpla: daca obiectivul tau era calificarea la EURO si atat, de ce n-ai lasat pe cineva care-si dorea mai mult? N-ai mai vazut Parisul de mult sau ce?
Tot aseara, si tot la interviuri (sau macar in zona), capitanul nationalei, Vlad Chiriches, si presedintele Federatiei Romane de Fotbal, Razvan Burleanu, au refuzat cererile de a veni la microfon din partea oamenilor care fac parte din trusturile MediaPro si Telekom. De ce mentionez aceste nume? Simplu. Au fost doua televiziuni care si-au dat interesul sa promoveze Romania, nu doar meciurile ei. Chiar s-a muncit la acest turneu. De pilda, Dolce a acoperit meciurile Romaniei (tot Campionatul European, dar in special grupa noastra) cum eu n-am mai vazut pana acum in Romania. Iar tu sa-i refuzi asa... e lipsa de bun simt si demnitate.
Evident, reactiile pe seama selectionerului au continuat. Constantin Budescu spune ca, fara antrenor, e greu sa te califici in fazele superioare ale unui turnei final. OK, o sa spuneti ca declaratia aceasta vine din frustrare, insa la scurt timp Lucian Sanmartean, component al lotului, isi cerea scuze suporterilor prin intermediul paginii sale de Facebook, deoarece nu a putut face mai mult in cele 45 de minute in care a jucat. :)
Legat strict de prestatia noastra in cele trei meciuri, putem sa afirmam ca am avut temperament (macar un meci si o repriza). Toate echipele cotate mai slab s-au aparat, insa nu toate au avut ariergarda sus. Asta mi-a placut. Sigur, esteticul nu se pierde in cinism, dar joci cu ce ai. Iar noi am jucat cu pragmatism, disponibilitate la efort, sacrificiu. Lucruri pe care nu le vezi la romani, de obicei. Romani care s-au aratat extrem de rusinati de prezenta nationalei acolo. Totusi, sa lasam stereotipurile culturale sa ramana doar stereotipuri.
Am luat un punct. Sincer, la deznodamantul asta ma asteptam si eu dupa tragerea la sorti a grupelor, doar ca punctul ma asteptam sa-l facem cu albanezii, nu cu elvetienii. In fine, majoritatea suporterilor credeau ca meciul cu Albania e un hop usor si ca un punct din meciurile cu Elvetia si/sau Franta e aur. Uite ca n-a fost chiar asa. Poate ca valoare individuala suntem peste Albania, dar ca echipa in niciun caz.
In campaniile si turneele viitoare, as vrea sa vad o echipa care sa aiba in componenta mai multi jucatori antrenati de competitiile de club in care joaca. Pentru a va face o idee, de la noi doar Tatarasusanu joaca (si chiar joaca!) afara intr-un campionat puternic. Ar mai fi si Andone din Secunda Division. Pe langa acestia, as vrea sa vad macar un jucator de profilul lui Mutu sau Hagi, nu unul ca ei, ci unul de profilul lor. Ceea ce e fabricabil. Avem nevoie de jucatori care sa vada spatii, ochi, sa simta jucatorii in forma, nu unii care sa vada doar culoarea tricourilor si numerele.
Nu ma deranjeaza ca nu avem un lider de agresivitate in teren. Ideea de masculul afla vine din jungla si acolo trebuie sa ramana. N-are nicio legatura cu fotbalul.
La noi opinia este fabricata de rezultat. Batem, suntem cei mai buni. Pierdem, suntem cei mai prosti. Fara zone de mijloc, fara pete de culoare gri. Numai radiografii albe si negre. Nimic mai gresit. Rareori auzi o apreciere lucida a valorii jucatorilor nostri. Nu suntem lipsiti de valoare pentru ca am esuat, ci pentru ce am aratat pe teren. Am avut trasee? Un-doiuri la mijloc? Triunghiuri pe flancuri? Deloc. Or, astea sunt fabricabile. Nu doar Messi si Ronaldo le pot realiza. Pot fi muncite, create, lucrate la antrenament, dar cine sa le faca?
Sustin lucrul asta pentru ca noi avem obiceiul de a sacraliza si un 0 - 0 din urma caruia, sa zicem, ne-am califica. Reversul: sa demontam fara argumente.
Nu avem mari individualitati, tehnica, dar putem sa ne creem o identitate din forta de joc, efort, dorinta. N-ar fi nimic gresit in asta. Efort, intr-adevar, s-a facut, dar fara orizont. Poate o analiza rece, obiectiva, dincolo de apartenenta nationala, de partizanate si afinitati nu ar fi chiar ceva gresit. Dimpotriva. Ne-ar misca un pas in fata.
Exceptii de la norma sunt peste tot. Romanii cred ca francezii, spaniolii, nemtii nu deraiaza. Dar, pana si in cele mai coezive celule gasesti cate un element diferit. In opinia mea, si aici se face o greseala: generalizarea. Niste trasaturi individuale care ajung apanaj national. Tot ce incepe cu "tipic" trebuie taiat de la radacina. Nu exista asa ceva. Tipicul este o superficie canonizata.
Am inceput cu fotbalul de performanta si am incheiat cu mentaliatea. Asta pentru ca una fara cealalta nu se poate. Trebui sa invatam sa ne identificam, inclusiv in fotbal, fara sa ne fie frica de rezultat. Trebuie sa invatam autocritica. Cu o astfel de presa, cu o astfel de critica, autocritica e cea mai sanatoasa.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
