Mărturie din infernul celui mai nou drog
Unul dintre sutele de tineri care au testat „Special Gold”, amfetamina interzisă în alte state, dar permisă consumului la noi, a descris pentru EVZ coşmarul dependenţei.
„Am băgat patru plicuri în trei ore, apoi încă patru, toleranţa îmi creştea repede, alergam după starea de bine, consumam ca bestia. Când nu băgam, îmi clănţăneau dinţii, mă durea maxilarul, mă durea spatele, eram deprimată, mă simţeam dezgustată de mine”.
Aşa se rezumă cele patru luni de calvar trăite de Teresa, o tânără de 25 de ani, după experienţa „Special Gold” (4-metylmethcathinone sau me phedron), ultima găselniţă a producătorilor de droguri tari.
Ignorat de Ministerul Sănătăţii, fenomenul „mephedron” a pus pe jar mai multe ţări europene, care au luat deja măsuri. Lipsiţi de informare şi de sprijin, tineri ca şi Teresa sunt lăsaţi voit în mâinile „vânzătorilor de vise ucigaşe”.
Scăpată cu viaţă după ce a gustat „sarea de baie”, care se vinde cu 50 de lei/plic în „magazinele de vise”, tânăra are câteva sfaturi pentru cei tentaţi şi apropiaţii lor: „Sunt o groază de lucruri mai bune de făcut decât să dai banii pe o clipă de plăcere şi o viaţă plină de chinuri. Părinţii să nu-i acuze, ci să le fie alături”.
POVESTEA UNEI FOSTE DEPENDENTE DE „SPECIAL GOLD”
Ţi-ai vinde şi mama ca să ai bani de „praf”
EVZ: Cum ai trecut de la marijuana la „Special Gold”?
Teresa: Vara trecută, la mare, la o petrecere rave, pe plajă, am vrut să fumez ceva (fumez „verde” de la 16 ani). Ei: „Nu merge iarba la rave, te moleşeşte, ia «Special Gold», un praf legal”. Am întrebat dacă dă dependenţă, mi-au spus că nu. Săracii, cred că nici ei nu ştiau ce-i în plic. Vrăjită de conţinut - dacă citeşti ingredientele, par inofensive, ca la reclamă - „to good to be light” - am încercat.
Ce ai simţit după prima linie?
Nu mare lucru, era mică. Mi-au zis „Vrei să vezi exact cum e?”. Eu, tâmpită, am acceptat. Mi-au făcut o linie babană, care efectiv „rocked my world” (mi-a zguduit lumea - n.r.). Ochii au început să-mi joace în orbită, puls mărit, o stare de bine fenomenală, logoree maximă, nu aveam stare.
Efectul a venit imediat?
După linia aia, în vreo zece minute. Nazal, efectul e în 15 minute, oral (pui praful în şerveţel şi-l iei ca pe pastilă) - în 30 de minute, dar doza trebuie să fie mai mare, intravenos, mulţumesc lui Dumnezeu, nu am testat.
Cât a durat starea de bine?
Fiind la început, două ore bune. Spre finalul orei trei, în care a scăzut treptat, am mai băgat, îmi doream, mi-era poftă. În seara aia am băgat mult, vreo patru plicuri (un gram - n.r.). Am făcut cinste la toată lumea, am mai scos bani de pe card, că nu mai aveam.
Cât ai cheltuit atunci?
Mult, vreo 21 de milioane, dintre care 12 doar pe „Special”. Am continuat petrecerea până după-amiaza. De la „Special” nu poţi dormi, stai şi cinci zile, şi o săptămână treaz. S-a făcut seară, noi eram tot „high”.
Ce simţeai efectiv, îţi era rău?
Când consumi nu te simţi rău, ţi se încleştează maxilarul, îţi clănţăne dinţii. Îţi muşti obrajii pe interior, îţi poţi încleşta dinţii atât de tare încât ţi-i ciobeşti. După ce trecea efectul, aveam stări de somnolenţă, dureri de spate. Mi-am dat seama că-i de la praf, de la marijuana nu paţisem aşa ceva niciodată.Cât am stat la mare, două săptămâni, am tras de patru ori.
Odată revenită în Bucureşti, ai mai căutat „Special”?
M-am abţinut cinci zile. Apoi, într-o vineri, m-am urcat la volan şi m-am oprit la primul „magazin de vise”, pe Ştefan cel Mare. Am luat patru plicuri, le-am tras în trei ore, apoi am ieşit în club. În drum
, am mai luat patru. Toleranţa creşte repede, „alergi” după starea iniţială. În club, am consumat ca bestia (îmi cumpărasem un snorter, dispozitiv pentru prizat), apoi m-am dus acasă.
Ai mai consumat în ziua aia?
Da. După 30 de minute, n-am mai rezistat, am plecat să cumpăr. Am tras trei plicuri în dimineaţa aia. Era cald, sfârşit de august, am ieşit să beau ceva. Am plecat cu o jumătate de plic spre Herăstrău. Nu eram în apele mele, ştiam că nu mai am prea mult praf, simţeam ne voia să mai bag, fiindcă nu mai simţeam efectul euforic de la început. În ziua aia am mai băgat patru plicuri, am reuşit să adorm după un Valium şi nişte somnifere naturiste.
După 12 ore, m-am trezit cu nişte dureri de spate groaznice, abia puteam să mă aplec, mă simţeam obosită, mă ustura toată gura, nu mai zic de nas, aveam răni îngrozitoare (am apelat la o cunoştinţă, care mi-a recomandat un doctor discret), îmi era foame, dar nu puteam mânca, eram deprimată, dezgustată de mine însămi. În momentul acela nu voiam să mai prizez, dar a doua zi, când m-am făcut bine... nu mă gândeam decât să mai bag. Dorinţa era maximă.
Când tragi, ţi-ai vinde şi mama, numai să ai praf! Mi-am luat două plicuri, s-au dus într-o oră. Ajunsesem să bag câte şase plicuri la două zile, în weekend nu dormeam deloc, consumam încontinuu, banii nefiind o problemă. Începusem să slăbesc, nu mai aveam cum să mă ascund. Cine mă întreba, spuneam că ţin regim şi fac fitness.
De la 65 de kilograme
, aveam acum 52. Mi-am limitat ieşirile, preferam să stau singură în casă şi să trag de nebună cu muzica la maximum. Mâncam rar, de două-trei ori pe săptămână, nu simţeam foame, toată luna septembrie a fost aşa. În noiembrie, am ajuns pe www.drugsforum.com. Am înnebunit când am citit mărturiile altor consumatori. Am zis gata, mă las.
Cât ai rezistat?
Am reuşit şase zile, după care, nu ştiu ce mi-a venit, şi am tras. Am luat-o de la capăt, iniţial cu un plic, apoi încă cinci. Mi-am dat seama că e ceva serios. Am început să mă gândesc la lucrurile bune în viaţă şi dacă eu nu reuşeam să fac ordine în viaţa mea, altcineva nu avea cine. Am plecat din Bucureşti, era cel mai bine. Mi-am lăsat telefonul şi cardul acasă. Am stat la munte, la bunici, trei săptămâni, i-am evitat pe cei care trăgeau. Nu mai băgam, dar mâncam rar, o dată în zi, puţin...
Te-a mai tentat de atunci?
Nu, mi-am zis că nu vreau să mor dintr-o prostie. Să zicem că mi-am revenit psihic în proporţie de 100%, fizic - 70%. Nu ştiu dacă am fost puternică de am renunţat, dacă eram puternică nu mă apucam de aşa ceva. Poate am fost un pic mai cerebrală: m-am gândit, înainte să fie prea târziu, că totuşi nu merită să-ţi ruinezi viaţa pentru o plăcere de-o „secundă”.
„Să-şi ia gândul de la aşa ceva”
Care este sfatul tău pentru tinerii care ar putea fi invitaţi să testeze „Special Gold”?
Părerea mea, sinceră şi onestă, este să îşi ia gândul de la aşa ceva. Toţi cred că sunt „şmecheri” şi pot controla efectele drogurilor asupra lor, când, de fapt, e invers. Nici măcar iarbă să nu încerce. Sau, dacă ar fi să aleagă dintre „Special”, plante de fumat şi iarba, aş spune că iarba este cea mai sigură dintre toate. Sunt o groază de lucruri mult mai bune de făcut cu banii, decât să-i arunci pe geam pentru o clipă de plăcere şi o viaţă plină de chinuri.
Ce le transmiţi părinţilor celor care ar putea fi victime ale „magazinelor de vise”?
Nu cred că aş fi în măsură să le dau sfaturi părinţilor, dar cred că ar fi bine ca, în loc să-i învinovăţească şi să-i facă drogaţi, să le fie alături şi împreună să încerce să treacă peste probleme. Cel mai bine este să afle ce consumă, după care să găsească o modalitate de a-şi convinge puştiul/ puştoaica să se oprească. Iar dacă toate metodele pe care le aplică dau greş, cel mai bine este ca persoanele dependente să fie internate într-un centru specializat.
Care la noi nu prea există, însă...
Da, într-adevăr, sistemul dedicat dependenţilor este jalnic, penibil şi insuficient, ca majoritatea serviciilor de la noi din ţară. Dar, până la urmă, dacă persoana în cauza nu are voinţă, nu îşi doreşte asta, nimeni nu are cum să-l ajute. Şi după un an în care îl ţii închis, ca pe un câine, el tot asta va face când va ieşi. Va trage, pentru că îi place senzaţia, va merge la orice oră la un shop şi-şi va cumpăra doza legală.
Şi cred că e cu atât mai greu să te laşi cu cât „magazinele de vise” sunt pe toate drumurile...
Da, riscul este mare şi pericolul iminent. Numărul de consumatori este foarte, foarte mare, iar vârstele variază de la 15 la 40 de ani, să zic, din toate mediile sociale. Predomină băieţii, zic eu, în proporţie de 65%-70%. Poate că numărul consumatorilor ar fi mai mic dacă ar şti cu adevărat ce bagă în ei. Ş cred că şi autorităţile au o parte de vină, nu ştiu cum îi lasă să vândă un produs cu nişte ingrediente fictive, trecute pe pachet. Iar „Special” nu e singurul, mai sunt şi alte prafuri comercializate, „Charge”, „Magic” şi „Crush”.
„Dacă nu pot singuri, să ceară ajutor”
Ce sfaturi ai pentru cei care trag „Special” sau „Magic” sau alte prafuri legale, extrem de periculoase?
Dacă pot să se oprească, să o facă, ştiu ei mai bine de ce, au simţit pe pielea lor efectele. Dacă nu pot singuri, să ceară ajutor, să nu le fie ruşine...
Crezi că „Special Gold” ar trebui interzis?
Nu „Special” în sine este problema, ci magazinele. Pentru că interzici un produs, iar producătorii sintetizează altul. „Magazinele de vise” trebuie închise. Şi dacă autorităţile vor să facă ceva asemănător, să dea autorizaţii unui mic număr de oamenii capabil, serioşi, cu simţul răspunderii, pentru a comercializa marijuana şi haşiş.
Decât plante stropite cu chimicale, amphetamina şi pastile herbale cu Benzylpiperazine, mai bine nişte plante care, cât de cât, sunt naturale 100%. Dintre două rele alegi, răul cel mai mic.
Articolul este scris de Oana Botezatu in Evenimentul Zilei.
Ati avut / aveti astfel de experiente ?
PS: puteti posta anonim.
|  |
